bulldog francez - cateva informatii si sfaturi

Inainte de a o avea pe Olive am cautat pe net informatii si sfaturi in legatura cu aceasta rasa. Le-am reunit intr-un document, mai punand si eu cate o virgula pe ici-pe colo. Consider ca pentru o informare rapida a unui incepator sunt utile.







BULLDOG FRANCEZ


I. STANDARD:

Standard Federaţia Chinologică Internaţională Numărul 101 din 06.04.1998
Origine Franţa
Denumiri în limbi străine În ţara de origine: “Bouledogue français”; În engleza: “French Bulldog”
Nume „de alint”: frenchie, bat-dog, pig-dog, rabbit-dog, frog-dog.
Data publicării standardului de origine în vigoare 28.04.1995
Clasificare F.C.I. Grupa 9 Caini de agrement si de companie.
Secţiunea 11 Molosoizi de talie mica.
Fara probe de lucru.

Utilitate Caine de companie, pază si agrement. Este un bun însotitor, bun paznic şi bun vanator de şoareci. Vor da alarma la orice semn de pericol potential pentru familiile lor. Este pretabil pentru viaţa într-un apartament, fiind activi mai mult când sunt în exterior. Se descurca si fara curte dar necesita plimbari in afara locuinţei. Nu se poate să vă cumpăraţi un asemenea caine şi mai apoi să-l ignoraţi, deoarece se poate să dezvolte alte comportamente distructive şi dominante, făcându-vă casa şi viaţa un calvar. Reţineţi că un câine nu este un obiect, un accesoriu, un moft – este un SUFLET care face parte din familia dumneavoastră şi vă poate aduce nebănuite satisfacţii.

Scurt istoric Având ca stramosi, ca de altfel toti Dogii, Molosii de Epir (Grecia) si cei din Imperiu Roman, ruda cu Bulldogul englez, al Alanilor (dogilor) din Evul Mediu, al dogilor francezi, Bulldogul pe care il cunoastem noi este rezultatul diferitelor incrucisari pe care crescatorii pasionati din cartierele pariziene le-au facut in jurul anilor 1880. Sunt mai multe speculatii pe acest subiect, cea mai probabila fiind ca se trage din Bulldogul miniatural adus din Marea Britanie in Franta cu ocazia revolutiei industriale de catre muncitori. Acestia apreciau aceasta rasa pentru adaptabilitatea la spatii mici si talentul cu care vanau rozatoare. Prin anii 1860, crescatorii francezi au importat acesti mici Bulldogi din Anglia si dupa vreo 2 decenii i-au incrucisat cu Terrierii Francezi. Chiar dacă astăzi acest câine simpatic şi jucăuş, căruia îi place să trăiască în confort şi să doarmă în "puf" şi devenit un demn reprezentant al familiei câinilor de companie, nu trebuie să uităm că în secolul al XlX-lea el era câinele măcelarilor şi al căruţaşilor parizieni, care l-au creat pentru lupte. Au fost crescuti mai intai ca sa momeasca taurii – deci rasă utilitară, iar astazi sint animale de companie si sint vazuti la expozitii. Aşadar la vremea sec. 19 era preferatul macelarilor si al carutasilor de la halele pariziene, Bulldogul francez, a reusit sa cucereasca inalta societate si lumea artistica prin aspectul sau fizic si prin caracter. Din acest moment el s-a raspandit cu rapiditate. Unii au fost numiti Toy Bulldogs. Kennel Club i-a inregistrat ca Bouledogue Francais in 1905. Primul club de rasa a fost infiintat in 1880 la Paris. Prima carte de origine dateaza din 1885, iar primul standard a fost elaborat in 1898, an in care Societatea Centrala Canina a recunoscut rasa Bulldog Francez. In 1887 primul exemplar de Bulldog Francez a fost prezentat intr-o expozitie. Standardul a fost modificat in 1931-1932 si in 1948 ; el a fost reformulat in 1986 de catre H.F. Reant si R. Triquet (publicat de catre F.C.I. in 1987) si apoi in 1994 de catre comitetul Clubului de Bulldog Francez cu colaborarea lui R. Triquet. Rasa este recunoscuta de urmatoarele oficii si organizatii internationale: CKC, FCI, AKC, KCGB, CKC, ANKC, NKC, NZKC, APRI şi de Asociaţia Chinologică Română.

Aspect general Aspect tipic de molosoid de talie mica. Caine puternic pentru talia sa mica, faţa turtita, castiga in latime ce a pierdut in lungime. Trebuie sa aiba aspectul unui caine activ, inteligent, foarte musculos, de constructie compacta, cu o structura osoasa solida. Are un aspect de “pară”, mai lat în umeri. E mai puţin masiv şi “cutat” la piele decât bulldogul englez. Pielea este moale şi uşor desprinsă de corp, ceea ce determină o să fie un caine plăcut la atingere. Aceşti câini sunt plini de forţă şi robuşti, cu corpuri mici şi îndesate spunânduli-se şi “butoiaşe”.

Comportament/Caracter/Inteligenţă Sociabil, jucaus, semi-sportiv, bland. Nu latra foarte mult , sunt prietenosi cu strainii, sunt foarte atasati de stapan, il adora , nu trebuie neglijati pt ca se vor simti parasiti. Este un “clown” hilar datorita compotamentului sau şi mai e numit “escroc sentimental”! Are o personalitate foarte comica si ii place sa faca giumbuslucuri. Este destept, curios si alert. Afectiv fata de stapan si copii. Sunt afectivi, inteligenti, care tolereaza copiii care se poarta frumos cu ei. Sunt gelosi daca nu au toata atentia, si daca sint lasati singuri mult timp pot fi destructivi. Le place compania oamenilor, si sa fie inclusi in activitatile acestora. Pot fi comici, stiu exact cum sa te priveasca fatal or expresiv, iti arata ca e timpul sa incetezi antrenamentul. Este un caine inteligent, extrem de curajos si activ, disciplinat, afectuos si gelos pe alti caini preferati de stapan, cu care s-ar lupta pana la moarte. In ciuda infatisarii sale, totusi este un caine duios si blajin. Cateii de rasa Bulldog Francez sunt catei care isi manifesta fatis iubirea fata de stapan. Desi nu sunt o rasa zgomotoasa sunt foarte entuziasti si insistenti cand e vorba sa isi convinga stapanul sa le acorde atentia dorita. Sunt jucausi si pretind atentia tuturor celor care vin in contact cu ei. Nu se descurca daca sunt lasati singur un interval mare de timp in curtea din spate deoarece au nevoie de compania constanta a familiei sale. Este un companion excelent pentru copii de toate varstele, desi copii mici s-ar putea sa nu agreeze natura lui entuziasta. Se intelege minunat cu alte animale, pe care incearca sa le transforme in partenerii lui de joaca. El nu suporta sa stea inchis în spaţii mici, izolat. Protectori naturali ai caminului lor isi vor alerta stapanii atunci cand se apropie un intrus, atitudinea fata de acesta depinzand de personalitatea fiecarui catel şi dresaj. Sunt caini deosebit de linistiti, arareori latra fara a avea un motiv intemeiat. Lătratul lor nu este vicios, dar au totuşi un lătrat puternic şi răsunător. Cei mai mulţi Bulldogi francezi tind să stea liniştiţi în timp ce alţii fac zarvă. Sunt mici clovni care adora sa isi binedispuna stapanul in ale carui gratii incearca cu orice pret sa intre si pentru care va fi un bodyguard, companion jucaus si prieten loial pana la moarte. E total neindicata folosirea violenţei in relaţia cu acest câine. Unii masculi sunt mai agresivi fata de alti caini, dar majoritatea se inteleg bine. Sunt curati, buni tovarasi, entuziasti, uneori mergand chiar prea departe cu entuziasmul, dar nu sunt zgomotosi si latratori. Se intelege bine cu copii care se poarta cuviincios cu ei. Nu-i place sa fie necajit de catre copii. Se considera frecvent ca acesti caini sunt innebuniti dupa copii, dar acest lucru nu ete adevarat – mai mult copiii sunt innebuniti dupa acesti caini. Ei nu sunt sensibili numai la intonatia vocii dumneavoastra, dar sunt influentati si de atmosfera ostila din casa. Bulldog-ii francezi sunt intr-o oarecare masura independenti si multora le place sa fie unicul animal de companie din casa. Cei mai multi dintre ei iubesc oamenii, iar vizitatorii sunt intampinati cu mult entuziasm, cu toate ca unii pot fi destul de vigilenti.

Durata medie de viaţă 9 - 13 ani. Se maturizeaza la 1,5 – 2 ani.

Roba. Păr scurt, des, stralucitor si moale. Blana este formata din fire de par scurte si stralucitoare, care se suprapun pentru a forma un strat dens. Pielea este fina si formeaza riduri in special la nivelul capului si umerilor.
Culoare Uniform colorat la roscat, tigrat sau nu, cu inspicatura limitata. Roscat, tigrat sau nu, cu inspicatura medie sau extinsa. Toate nuantele de roscat “fawn” sunt admise, de la rosu la cafea cu lapte. Exemplarele complet albe sunt clasate in categoria celor roscati cu inspicatura alba extinsa. Poate fi si negru, eventual cu alb pe piept. La B. F. culoarea negru se numeste “brindle inchis”. De asemenea alb cu pete delimitate. Atunci cand un caine are o trufa foarte inchisa la culoare, ochii inchisi la culoare si pleoapele la fel, anumite depigmentari ale fetei, pot fi, in mod exceptional, tolerate la exemplarele foarte frumoase.

Talie/Greutate Greutatea nu trebuie sa fie mai mica de 8 kg dar nici sa depaseasca 14 kg, un bulldog in conditie buna trebuie sa aiba o talie proportionala cu greutatea sa. Masculii sunt mai compacţi, femelele mai “subţirele”. Se pot estima următoarele cifre: Femele: înălţime 20 – 33 cm; greutate 7 – 13 Kg. Masculi: înălţime 25 – 34 cm; greutate 8 –14 kg.
Capul trebuie sa fie foarte puternic, lat si patrat, pielea de pe cap trebuie sa formeze cute si riduri aproape simetrice. Capul Bulldogului se caracterizeaza prin contractia maxilarelor si a partilor nazale; craniul a recuperat in latime ceea ce a pierdut in lungime.
Regiunea craniană. Craniul lat, aproape plat, frunte foarte bombata. Arcade orbitale proeminente, separate de un silon bine marcat intre ochi. Silonul nu trebuie sa se prelungeasca spre frunte. Creasta occipitala foarte putin dezvoltata. Stopul foarte accentuat.
Regiunea facială. Trufa lata, foarte scurta, spre spate, narile sunt mari si simetrice, orientate oblic spre spate. Aceasta inclinare a narilor precum si intreaga structura a nasului trebuie insa sa permita o respiratie normala. Botul foarte scurt, lat, spre spate, prezinta pliuri concentrice, simetrice ce coboara pe buza superioara, lungimea botului reprezinta 1/6 din lungimea totala a capului. Buzele groase, putin cazute si negre. Buza superioara intalneste pe cea inferioara pe mijlocul ei si acopera complet dintii ce nu trebuie sa fie niciodata vizibili. Profilul buzei superioare este rotunjit si descendent. Limba nu trebuie sa fie niciodata vizibila (eventual când sunt pui). Maxilarele late, patrate, puternice. Maxilarul inferior descrie o curba larga, aflandu-se in fata maxilarului superior. Cu gura inchisa, prognatismul inferior este atenuat de curbura celor 2 ramuri ale maxilarului inferior. Aceasta curbura este necesara pentru a reduce decalajul prea mare dintre cele 2 maxilare. Dentiţia Incisivii inferiori nu vor fi in nici un caz acoperiti de catre cei superiori. Arcada incisivilor inferiori este rotunjita. Maxilarele nu vor prezenta devieri sau torsiuni. Distanta dintre arcadele incisive nu este strict delimitata, conditia esentiala fiind ca buzele, superioara si inferioara sa se inchida astfel incat sa acopere complet dintii. Muşcătura este in “foarfece”. Obrajii musculatura obrajilor este bine dezvoltata dar nu proeminenta.
Ochii au o expresie vie, amplasati jos, destul de departati de trufa si mai ales de urechi, de culoare inchisa, destul de mari, usor bombati fara a se lasa sa se vada albul (sclerotica), atunci cand animalul priveste in fata. Marginile pleoapelor trebuie sa fie negre.
Urechile de marime mijlocie, late la baza si rotunjite la varf. Devin erecte dupa o luna. Sunt amplasate sus pe cap, dar nu foarte aproape una de cealalta., purtate drept. Pavilionul este deschis inspre in fata. Pielea trebuie sa fie moale si fina la pipait. Urechile lor cu aspect asemanator celor de liliac, una dintre etichetele rasei.

Gâtul scurt, usor arcuit, fara salbă.

Corpul. Linia superioară urca progresiv pana la nivelul zonei salelor pentru a cobora apoi rapid spre coada. Aceasta forma, care este dorita, apare din cauza faptului ca zona renala este foarte scurta. Spatele lat si musculos. Şalele scurte si late. Crupa oblica. Pieptul cilindric si bine coborat, coaste asa numite “în butoi”, foarte arcuite. Frontul bine dezvoltat. Zona ventrală şi flancurile ascendente, fara aspect de ogar.
Coada scurta, prinsa jos pe crupa, lipita de fese, groasa la baza, care se subtiaza inspre varf. In actiune, coada nu are voie sa fie ridicata peste orizontala. Coada relativ lunga, nu trebuie sa depaseasca punctul jaretului, franta sau efilata este permisa dar nu este preferata. Se nasc aşadar cu coada scurtă.
Membrele anterioare ablomburi normale vazute atat din fata cat si din profil. Umerii scurti, puternici, cu musculatura ferma si bine evidentiata. Bratul scurt. Cotul lipit de corp. Antebratul scurt, drept si musculos. Carpul si Metacarpul scurte si solide.
Membrele posterioare puternice si musculoase, putin mai lungi decat membrele anterioare, determinand un tren posterior mai ridicat. Aplomburile sunt normale, vazute din lateral si din spate. Coapsele musculoase ferme, fara a fi prea rotunjite. Jaretul destul de coborat, nu foarte angulat si nici foarte drept. Metatarsul solid si scurt. Bulldogul Francez trebuie sa se nasca fara pinteni.
Labele Labele anterioare sunt rotunde, de dimensiune mica, asa numitul « picior de pisica », bine asezate pe sol, orientate usor spre exterior. Degetele sunt stranse, ghearele scurte, groase si bine despartite. Cuzinetii plantari sunt puternici, grosi si negri. La exmplarele tigrate, ghearele trebuie sa fie negre ; la cei alb cu tigrat si la exemplarele roscate, vor fi de preferat ghearele de culoare inchisa, fara a penaliza insa pe cei cu gheare de culoare deschisa. Labele posterioare sunt compacte.

Alura/Mişcare Miscare libera, degajata, membrele se deplaseaza paralel in planul median al corpului.
Defecte Orice abatere de la cele mai de sus trebuie sa fie considerata un defect ce va fi penalizat in functie de gravitate.
- Nas mic si sforait cronic.
- Buze ce nu se ating in fata.
- Depigmentari ale buzelor.
- Ochii deschisi la culoare.
- Salba.
- Coada purtata sus, anormal de lunga sau de scurta.
- Coate departate.
- Miscare incorecta.
- Par prea lung.
- Roba cu stropituri.
Defecte grave :
- Incisivii vizibili atunci cand gura este inchisa.
- Limba vizibila atunci cand gura este inchisa.
- Mers rigid pe membrele anterioare.
- Pete de culoarea carnii pe fata cu exceptia celor roscati-tigrati cu inspicatura medie si a celor roscati cu inspicatura limitata sau extinsa.
- Greutatea excesiva sau insuficienta.
Defecte eliminatorii :
- Exagerat de agresiv sau de timid.
- Culoarea trufei alta decat neagra.
- Buze paroase.
- Canini permanent vizibili cu gura inchisa.
- Ochi heterocromatici (2 culori diferite).
- Urechi purtate altfel decat drepte.
- Urechi, coada mutilate, pinteni taiati.
- Lipsa cozii.
- Pinteni la membrele posterioare.
- Roba de culoare neagra cu pete de foc (roşii), gri soarece, mov.
Va fi descalificat orice exemplar cu evidente anomalii de comportament sau de ordin fizic.

Notă Masculii trebuie sa aiba 2 testicule, ambele dezvoltate normal si complet coborate in scrot.

* Federaţia Chinologică Internaţională are sediul in Belgia. Există circa 350 rase, grupate în 11 grupe, fiecare grupă cu mai multe secţiuni. Grupa 9, Câini de companie şi agrement:
S 1: Bichon S 2: Poodle S 3: Câini mici belgieni S 4: Câini fară păr S 5: Rase tibetane S 6: Chihuahua S 7: Spanieli mici englezeşti S 8: Chin japonez şi Pekingese S 9: Spaniel mic de agrement S 10: Kromfohrländer german şi
S 11: Molosoizi de talie mică:
1. Franţa - Bouledogue français (101) (French Bulldog)
a) Uniformement de couleur fauve, bringe ou non, ou a panachure limitee;
b) Fauve, bringe ou non, a panachure moyenne ou envahissante
2. Marea Britanie - Pug
3. U.S.A. - Boston Terrier



II. ÎNGRIJIRE:

Accesorii de care are nevoie câinele: Pe lângă HRANĂ, mai trebuiesc (de la început, dar şi pe parcurs) facute cumpărăturile următoare: Castron apă, Castron mâncare (cele două castroane să fie diferite între ele, antiderapante); Pat tip saltea; Lesă fixa sau extensibila, Zgardă / Ham; Jucării diverse pentru câini; Şampon pentru tipul specific de blană al câinelui; Perii pentru blăniţă diferite adaptate blănii câinelui; Şerveţele umede de curăţat câinele; Absorbant pentru făcutul nevoilor în casă; Păturică / prosop pentru transport pe maşină; Mănuşi şi Pungi pentru strâns fecalele când câinele este plimbat în locuri publice; Perie specială de dinţi; Haina de frig si de ploaie.

Primul contact cu noua familie: Cainele nu trebuie luat inainte de a avea 8 saptamani, dar nici dupa 6 luni de la crescator. Între 2 si 3 luni e vârsta optimă pentru a intra în noua familie. Schimbarea radicala a cadrului de viata la aceasta varsta este un factor de stres foarte puternic, care isi poate pune amprenta pe toata durata vietii companionului nostru. Inainte de sosirea cainelui in casa noastra este necesar sa strangem absolut toate obiectele care ar putea sa-i provoace traumatisme sau alte leziuni (plante toxice, cabluri electrice, lucruri mici, jucarii, etc). Intrebati-l pe crescatorul ce vi-l vinde despre obiceiurile catelusului, despre ce mancare ii dadea, vaccinuri facute. Nu uitati sa luati actele cainelui: carnet de sanatate, pedigree, copie dupa pedigreeul parintilor. Cainele va fi dus acasa intr-o cutie mare, deschisa, astfel incat ca aceasta sa nu simta ca este pedepsit. Odata ajunsi acasa, nu vom lasa pe toti membri sa-l mangaie, sa-l sufoce, ci de el se va ocupa doar o singura persoana. Daca transportul se face cu masina, este bine sa nu-i administram hrana catelului deoarece unii nu suporta usor acest prim drum si poate chiar sa i se faca rau, iar pe urma nu va mai dori sa se urce in masina. Imediat dupa ce am sosit cu cainele il vom elibera din cutie, cosul sau alt obiect de transport pe care l-am folosit si ii vom asigura conditiile pentru a-si face necesitatile. In continuare catelul va fi hranit si adapat, iar daca este obosit, il vom lasa sa se odihneasca. Chiar din prima zi, catelul va fi condus peste tot in curte, gradina, locuinta astfel incat, acesta sa se familiarizeze cu noul loc, sa inregistreze prin contact olfactiv toate detaliile si sa poata apoi recunoaste, ori de cate ori va intra in contact cu ele. Cuibul destinat catelului va fi completat cu un obiect sau cu o bucata de patura din culcusul mamei (atunci cand este posibil). Marimea culcusului trebuie sa fie in corespondenta cu talia si poate fi amenajat intr-o cutie, un cos special destinat lui sau o ladita. Indiferent de varianta aleasa, il vom tapeta cu lenjerie lavabila, cu un covoras sau alt material textil si la inceput si cateva ziare pentru eventualele mici accidente. Asa cum se procedeaza cu asternuturile proprii si in culcusul catelului se va face zilnic igienizarea, aerisirea, scuturarea, spalarea si expunerea la soare pentru sterilizare, astfel incat culcusul sa fie in permanenta curat. Articolele din lana sunt contraindicate, praful din lana provoaca de cele mai multe ori tuse. Cosurile din nuiele sunt contraindicate. Alegerea locului si amplasarea trebuie sa aiba in vedere ca acesta sa-i asigure vizibilitate cat mai buna pentru intreg spatiu. Sa ave in vedere ca locul ales sa nu cada in plina lumina si nici foarte aproape de sursele de caldura (soba, calorifer sau radiator) care pot face sensibil la frig cainele si in acest mod va fi sesibil la raceli. Nu trebuie sa trecem nici in cealalta extrema si sa amenajam culcusul de beton, mozaic, gresie, care deasemenea nu-i sunt favorabile. Este bine ca micul catel sa fie invatat sa aiba locul lui si astfel se va evita bunaoara calcarea lui noaptea daca doarme langa pat. Datorita curiozitatii ridicate pe care o au cainii, la inceput va trebui sa-i lasam sa-si manifeste curiozitate de a cunoaste in detaliu toate componentele noului adapost. In nici un caz, cainele nu va fi lasat absolut singur in primele zile, deoarece va plange din pricina singuratatii si va deranja si pe ceilalti locatari, in cazul in care stati la bloc. Primele doua-trei zile si nopti vor fi cele mai dificile si atunci trebuie sa ne aratam maiestria in a sti sa trecem mai usor peste aceste momente. Catelul va invata foarte repede tot ceea ce-i cere noul stapan, cu conditia ca sa i se dea ocazia sa fie cat mai mult timp in preajma lui, iar atasamentul si afectiunea sa se consolideze cat mai repede.

Cerinţe de hrănire si adăpare: La început ghida-ţi-vă după indicaţiile ce vi le dă crescătorul ca mai apoi să treceţi câinele pe felul de mâncare pe care doriţi dumneavoastră să i-l administraţi. Dieta trebuie sa fie monitorizata pentru ca se pot ingrasa ducand la probleme grave de sanatate, cum ar fi cele de inimă si de spate. Prea multe proteine (carne) pot duce la caderea parului. Se vor respecta indicatiile de porţionare de pe ambalajele mâncarii industriale din comerţ. Mancarile notate cu “super premium” pe ambalaj sunt cele mai bune, dar si mai scumpe. Se cauta mancare pentru o varsta anume si pt. o anumita talie, nivel al exercitiilor ce le face cainele, blana, mediu (apartament sau afara in intemperii). S-ar putea să schimbaţi câteva mărci de mâncare până o găsiţi pe preferata câinelui. Sunt preferabile bobiţele mâncării din conserve pentru că acestea fiind dure ii întăresc dentiţia şi-l fac să mănânce mai puţin. Cu boabe si mizeria e minima. Nu e indicat diversificarea mâncării uscate cu alte preparate pentru că va învăţa câinele să fie capricios. Poti sa pui si niste apa calduta peste boabe sa se inmoaie putin dupa care apa in exces o versi. Hrana uscata este completă, eventual veterinarul tau trebuie sa decida cat calciu si cate vitamine trebuie sa ii administrezi în plus. Mancarea sa o primeasca din castron sa nu se obisnuiasca sa manace de pe jos. În timpul programului de învăţare a câinelui cu făcutul nevoilor afară este important ca apa să se dea odată cu mâncarea si oricum înainte de ieşirea afară. Atat locul, cat si ora de hrănire se vor respecta dupa un program bine stabilit, iar in functie de varsta si starea fiziologica vor fi administrate in 2-4-6 mese. Dupa ce cainele se va adapta cu orele de masa, in afara hranei administrate cu acest prilej, el nu va mai primi nimic. Este contraindicat sa fie obisnuit cu eventualele suplimentari cu ocazia servirii mesei stapanului, evitand totodata obisnuirea cainelui cu cersitul, obicei urat si daunator, care ii va solicita stomacul la repetate secretii gastrice. De asemenea, este gresit obiceiul de a hrani animalul in functie de capriciile lui, sau de a-i administra dulciuri drept recompensa de cate ori vine cineva in vizita, executa cateva miscari invatate, sau de cate ori consideram noi ca ar fi necesar. Orele de masa sunt stabilite in functie de programul nostru, dar si de activitatea cainelui. In cazul in care cainele urmeaza sa se deplaseze pe distante mari, sau cu masina, nu i se va administra hrana cu cel putin 2 ore inainte, sau cantitatea administrata va fi foarte redusa. Hranirea se face in vase speciale, intotdeauna aceleasi, de preferinta vase din metal inox ce nu se pot răsturna, care pe langa faptul ca nu se sparg, se pot spala si dezinfecta foarte bine, sau vese din plastic special confectionate pentru caini. Forma si dimensiunile vaselor se vor alege in functie de talia si rasa cainelui. Spalarea vaselor se va face dupa fiecare masa, cu un detergent, dar cu precizarea ca limpezirea sa se faca in mai multe ape, intrucat urmele detergentilor pot fi deosebit de daunatoare pentru sanatatea cainelui. Vasele pentru apa vor fi trebuie sa fie deasemenea adanci si diferit colorate comparativ cu cele din care se hraneste, respectand aceleasi reguli de igiena si utilizare. Apa se va schimba de 2-3 ori pe zi, nu va fi prea rece si va fi in permenenta pe parcursul zilei, noaptea nu. Daca au un apetit capricios, se recomanda ca vasul cu mancare sa fie pus la dispozitia cainelui doar 10-15 minute, dupa care se retrage si se revine cu ea la masa urmatoare, iar daca nici atunci nu este consumata, se poate inlocui cu o alta ratie. In conditiile in care refuza si hrana schimbata, aceasta poate constitui un semnal de alarma si trebuie consultat medicul veterinar. Unele alimente, inofensive ori chiar sanatoase pentru om si pentru alte specii de animale, se pot dovedi periculoase pentru caini, pentru ca metabolismul acestora din urma e diferit de al oamenilor. Gama neregulilor provocate de aceste alimente poate varia de la mici probleme digestive, la coma si decesul animalului. De aceea, e foarte important ca stapanul sa cunoasca foarte bine lista mancarurilor pe care le poate da catelului fara teama de urmari neplacute. Lista e, desigur, incompleta, insa acopera cele mai frecvente greseli de alimentatie canina. Nu se vor da câinelui: BAUTURI ALCOOLICE = intoxicatie, coma, deces. MANCARE PENTRU BEBELUSI = unele sortimente poate contine pudra de ceapa, care e toxica pentru caini; de asemenea, poate provoca dezechilibre nutritionale daca animalul ingereaza o cantitate mare din acest aliment. OASE de PESTE, IEPURE, OAIE si de PUI, IN GENERAL ORICE OASE CE AU AŞCHII = obstructia sau perforarea tubului digestiv. MANCARE PENTRU PISICI = din cauza valorilor foarte ridicate de proteine si grasimi. COFEINA (ceai, cafea, ciocolata, etc) = cofeina, teobromina, teofilina continuta in aceste produse sunt toxice pentru caini si pot duce la afectiuni ale inimii si ale sistemului nervos. ULEIURI CITRICE = toxice, produc voma. RESTURI GRASE (slanina, grasime, sunca, etc) = pancreatita. STRUGURI si STAFIDE = toxice pentru caini, pot afecta rinichii. HAMEI = hipertensiune, febra, atacuri de apoplexie, deces. SUPLIMENTE de VITAMINE pentru oameni, ce contin FIER = dezechilibre la nivelul florei intestinale, toxice pentru ficat si pentru rinichi. FICAT in cantitati mari = intoxicatii cu vitamina A, ce afecteaza muschii si oasele. LACTATE (lapte, branza, etc) = nu toti cainii adulti au suficiente cantitati de enzime lactice in organism, care sa descompuna lactoza din alimente, ceea ce duce la diaree, totusi, exista produse cu continut 0 de lactoza, care pot fi administrate fara probleme catelului . MANCARE MUCEGAITA sau STRICATA = contine toxine ce afecteaza diverse sisteme din organism, pana la a provoca atacuri si chiar moartea animalului. CIUPERCI = contin o toxina ce afecteaza diverse sisteme din organismul cainilor, cauzand socuri, chiar moartea. VARZA, FASOLEA, LINTE, MAZĂREA, CARTOFII = alimente fermentabile ce produc o cantitate mare de gaze. CEAPA = contine sulfoxizi si disulfizi ce pot afecta globulele rosii, cauzand anemie. OUA CRUDE = contin avidina, o enzima care slabeste absorbtia biotinei (din grupa vit. B), putand duce la probleme de piele si de par, de asemenea, ouale crude pot contine Salmonella. PESTE CRUD = deficiente de tiamina (din grupa vit. B) manifestate prin pierderea apetitului, atacuri de apoplexie, uneori cauzeaza moartea. SARE = in exces, duce la dezechilibre electrolitice. CONDIMENTE: produc gastrite. DULCIURI = obezitate, probleme dentare, diabet. RESTURI ALIMENTARE (in cantitati mari) = nefiind echilibrate din punct de vedere nutritional, resturile de la masa nu ar trebui sa constituie mai mult de 10% din dieta cainelui. CARNE CRUDA DE ORICE FEL = posibile boli transmisibile între animale, mai ales la porc si vanat. TUTUN ( produse care contin nicotina sau tutun ) = ataca rapid sistemele digestiv si nervos, produce deficiente respiratorii, batai neregulate ale inimii, atacuri cerebrale, coma, decesul animalului ; aceleasi consecinte le are asupra cainelui si expunerea pasiva la fumul de tigara. DROJDIE / ALUAT CU DROJDIE = balonare, gaze intestinale, hernie, ocluzie intestinala.

Prima scoatere a câinelui afară: Un caine se scoate afara dupa ce si-a facut toate cele 3 vaccinuri. Dupa al 3-lea vaccin trebuie sa il mai tii in casa inca 2 saptamani. Motivul e ca el nu are toate gradele de imunitate dezvoltate (5 la numar) si poate lua usor foarte multe boli care cu timpul ii pot dauna si crea probleme grave. La început poti sa scoti cainele afara in locuri unde nu sunt alte animale ceea ce e destul de greu daca nu stai la curte. Atentie la contactele cu alţi câini ce ar putea fi bolnavi sau purtatori sanatoşi de boli mai ales în primele luni de viaţă.

Învăţarea căţelului să-şi facă nevoile afară: Sosirea unui prieten necuvantator in casa reprezinta o mare schimbare in viata noastra. Atata timp cat ati facut un gest de suflet, un gest nobil, adoptia, este pacat sa va enervati ca face pp ori kk, asta face orice catel, oricui ii trebuie acordat timp pentru a se acomoda si a face fata acestei noi situatii. Important este ca programul de hrană / apă să fie corelat cu cel de scoatere afară. Seara nu se dă apă şi mâncare din abundenţă pentru a preveni “accidentele” în timpul nopţii. O scoti afara imediat dupa ce se trezeste dimineaţa, înainte de culcare seara, dupa mese când e recomandat să i se dea multa apa de băut, după o joacă mai îndelungată, dar nu o plimbi ca să facă diferenţa între plimbare şi ieşitul afară pentru “nevoi”. La început sunt necesare vreo 6 / 7 astfel de ieşiri (cam la 2 ore), apoi la maturitate 3. Asta pentru ca atunci cand sunt mici nu se pot controla, la fel ca copiii, si oricum fac mai des (si mesele sunt mai dese). De exemplu, pentru inceput orele de ieşire: 7, 10, 13, 17, 20, 23 si apoi la maturitate 8, 16, 22. O scoti numai langa bloc sa-si faca treburile, dar atentie sa nu-ţi superi vecinii. Locul sa fie acelasi de fiecare data, mai ferit. Te opresti cu el, nu te joci si astepti 5 – 10 minute. Poţi să foloseşti comenzi verbale de gen HAI LA PIŞU!;, aşa o sa inteleaga cu timpul ce urmează să facă, formandu-si si un reflex verbal. Comanda respectivă va rămâne valabilă toată viaţa. Imediat dupa ce a facut afara ce-a trebuit sa faca o lauzi şi o duci inapoi in casa. La inceput ar fi bine, daca ai posibilitate s-o scoti cat mai des. O alta chestie importanta este sa-l scoti mereu in acelasi loc. Deci gaseşte un loc bun, destul de aproape de apartament, dar să nu deranjeze pe vecini! Cand va da cu nasul de pipi-ul anterior i se va declansa reflexul de mictiune. Incearca sa respecti programul cat mai strict. Prin casa trebuie spalat cu solutii care scot mirosul în locul unde a făcut şi care o supără, de exemplu oţet diluat în apă, exista si sprayuri speciale in comert. Daca in casa face doar intr-un anumit loc, restrictioneaza-i accesul la acel loc. Ceart-o când se întoarce la locul în care a făcut ca să miroasă. E clar că la început vei umbla cu curăţenie după căţel. Cand face in casa, o certi, nu o bati. De obicei cand vrea sa faca pipi incepe sa adulmece pe jos, daca vezi acest lucru o scoti imediat afara. Daca atunci cand a facut pipi in casa nu erai acolo, si ai vazut cu mult mai tarziu, n-o mai certa, n-are rost, oricum n-o sa inteleaga pentru ce o certi. Eventual o sa te inteleaga gresit. Cand face pipi afara, o lauzi, cu intonatie bucuroasa. Cuvintele nu o sa le prea intelega, dar tonul cu care vorbesti o sa-l inteleaga in mod sigur. Degeaba ai sa o certi tu, daca altcineva la 3 secunde o cheama si o ia in brate! Oricum, poate dura câteva săptămâni acest dresaj şi chiar după aceea pot apărea “probleme”. Rezultate vizibile vor aparea doar dupa 1–2-3 saptamani. Aşadar perseverenţă şi înţelegere si cu timpul se va cere singura afara. Dacă după un an să zicem apar probleme de urinat/treaba mare involuntar s-ar putea sa fie o boală, de exemplu răceală, ceva la rinichi, respectiv diaree. Pentru cateii ce nu pot fi scosi afara (de exemplu sunt cu schema de vaccinare neterminata sau sunt lasati mai jult timp singuri) se poate recurge temporar si la învaţatul cu absorbante, despre care producatorii spun ca atrag cateii prin subst cu care sunt impregate, pe care sa facă treaba mică dar odata invăţată asa e greu de dezobişnuit (absorbantele miros).

Dresaj de bază: Practic absolut toate regulile de convieţuire câine + om se numesc dresaj. Cainii rasa Bulldog Francez sunt relativ usor de dresat, dar trebuie inceput de mici, altfel devin incapatanati pot fi greu de dresat si au dificultati cand e vorba sa invete sa execute o comanda deoarece nu suporta sa primeasca ordine si sunt foarte usor distrasi. Cu consecventa, rabdare si multa afectiune veti reusi sa ii dresati corespunzator. Raspund la dresaj numai daca sunt tratati cu rabdare, nu cu lovituri si amenintari. Au nevoie de mult timp pentru a adera la noi sarcini şi atenţia lor este uşor distrată. Stăpânii acestor mici caini vor avea o voinţă proprie puternică şi o resursă de răbdare nesfârşită. Învăţând să se supună la comenzile de bază este un aspect foarte important care trebuie să fie inclus în dresajul lor cât mai repede. Vor trebui să înveţe de mic că nu este un comportament acceptat acela de a sări pe oaspeţi, de a inspecta conţinutul lăzilor de gunoi sau de a folosi hainele murdare pe post de jucării de mestecat. Învăţarea lor la o vârstă fragedă va avea rezultate mult mai bune şi pot duce la un trai mai plăcut cu un asemenea caine. Personalitatea lor norocoasă şi jucăuşă este un plus la dresarea lor. Trebuie să fiţi mai încăpăţânaţi decât câinele dumneavoastră pentru a reuşi un dresaj eficient. Figura lor expresiva poate usor sa va pacaleasca, astfel incat este important sa fiti consecventi cu acesti caini. În dresaj e important să existe perseverenţă şi ca toţi membri familiei să se comporte la fel cu el. Puneit-i un nume frumos si scurt. Cand il veti rosti va sti ca despre ea e vorba. Câinele trebuie să ştie că el e ultimul din ierarhia familiei, deci în nici o situaţie nu el este “şeful”. Comenzile “NU” şi “BRAVO” sunt de bază. Comanda pentru orice face şi nu doriţi să facă este “NU !” pe un ton inalt, scurt, hotărât. Pentru lăudarea câinelui, pe lângă alrte cuvinte rostite pe un ton adecvat se va folosi cuvântul “BRAVOOO”. Pe lângă învăţatul cu orele fixe de masă, cu făcutul necesităţilor afară mai sunt câteva considerente şi tehnici de învăţat. Trebuie invatat să nu roadă obiectele din casă. E din cauza singuratatii, a schimbarii dentitiei sau pur si simplu a curiozitatii canine. Distarge-i atentia cu jucariile pe care i le cumperi. Tine departe obiecte periculoase (jucarii, cabluri de curent). Pentru oprit din facut nazbatii, trebuie stat cu gura pe catel. De fiecare data cand apuca ceva ce nu ar trebui (cabluri, picioare de masa, cosul de gunoi, etc.), trebuie strigat "NU" si, daca nu se simte, sarit pe el (adica, te faci la catel, si daca tot nu se simte, te duci peste el si il iei de acolo, dar trebuie sa mentii o stare superioara, nervoasa, sa inteleaga ca nu e de gluma). Trebuie stat cu ochii pe el si cum pune boticul pe ceva de ros si nu-i cazul trebuie certat, spus "NU", pana ii intra bine in cap notiunile astea. Cât e pui e foarte jucaus si mai roade o mochetă, un pantof, alte obiecte. Căţelul ce “plânge” noaptea trebuie obosit înainte de culcare prin joacă sau plimbare. Este total contraindicat sa faceti imprudenta de a-l lua in brate in cazul in care cainele va plange, sau sa-l culcati in pat cu dv, deoarece se va obisnui cu aceasta situatie si nu va mai renunta “şantajându-vă”. In asemenea situatii este mult mai benefic sa-l obositi peste zi si sa nu-i permiteti sa doarma decat seara tarziu, ceea ce duce la epuizarea lui si deci va dormi mai usor fara a mai deranja. Ii dai o jucarie cu el si il pui in alta camera decit dormitorul In plus, daca doarme in alta camera si e obisnuit sa fie singur, e mult mai probabil sa invete repede sa stea singur acasa fara sa faca prostii. În privinta lăsatului singur in casă nu ai probleme mari dupa ce se invata cu asta. Trebuie inceput de mic si lasat la inceput 20 - 30 de minute singur iar apoi tot crescut timpul, poate sa stea singura toata ziua. Jucăriile lui proprii vor face să-i treacă mai repede vremea şi să nu se plictisească. De asemenea nu va roade alte obiecte din casă. In plus putem inchide usa, ne facem ca mergem , cobora scarile si cand auzi ca incepe serenada deschizi usa si ii zici: “NU”. Oricum s-ar putea sa zgarie usa de la intrare, sa urle si sa distruga diferite obiecte cand e singur la inceput. Câinii îşi iubesc stăpânii şi dezvoltă în timp o relaţie apropiată cu ei. Uneori această apropiere îi poate lăsa confuzi şi speriaţi atunci când stăpânul părăseşte casa. Câinele tău poate fi confuz, nervos sau deprimat, ursuz când îi lăsaţi singuri acasă şi par a răzbuna această părăsire prin a distruge mobilierul, a crea dezastru sau de a acţiona în moduri care contrazic dresajul pe care el l-a primit. Pregăteşte-ţi câinele pentru plecarea ta. Mulţi stăpâni au tendinţa de a exagera cu atenţiile pe care le dau câinilor lor înainte de a ieşi din casă. Petrec mai mult timp jucându-se cu ei cand plească de acasă. Deşi, acest comportament este unul cu bune intenţii, în timp va duce la instaurarea unui sentiment de lipsă resimţit de câine, deoarece prezenţa stăpânului plecat este deplânsă şi privită cu îngrijorare. În loc de mângâia şi săruta câinele care o asemenea problemă cu anxietatea separării, stăpânii ar trebui să îşi pregătească animalele pentru o asemenea situaţie. Un asemenea lucru se poate obţine printr-o descreştere intenţionată de a timpului petrecut cu câinele înainte de a pleca de acasă. Deşi instinctul tău este de a trage de timp pentru a-l mângâia două minute în plus, cel mai bine pentru el este de a-l ignora câteva minute înainte de a ieşi pe uşă. Astfel, plecarea ta nu va mai fi resimţită ca pe o părăsire a lui şi va determina o descreştere a nivelului de anxietate pe care o resimte el. Rezistă dorinţei de a spune „pa, pa” înainte de a pleca într-adevăr. Asigură-i o distracţie pe moment atunci când vrei să ieşi din casă. Alege o jucărie care să-l intereseze şi să-l preocupe câteva minute determinând o trecere mai uşoară spre a fi singur o parte din zi. Jucăria sau ceea ce a-ţi găsit pentru a-i distrage atenţia au obiectivul de a-l întreţine o perioadă pentru a nu observa absenţa ta. Nu numai că vor avea cum să-şi petreacă timpul, dar va avea şi avantajul de a-l învăţa că timpul petrecut singur poate fi extrem de plăcut pentru el. O altă soluţie adiacentă ar fi aceea de a lăsa pornit un radio sau un televizor, astfel încât glasul oamenilor să nu lipsească din casă. Necesarul de miscare, de exerciţii este mediu, rasa neavand tendinta de a fi un caine foarte sportiv. Sunt foarte energici , dar doar afara , se joaca cu mingea, alearga mult. In schimb in casa dorm si cate 3 ore neintors, se scoala, beau niste apa si de obicei se culca din nou . Daca ai chef sa te joci cu el alearga cu tine prin toata casa, daca nu te lasa in pace, nu te streseaza. Aceasta rasa adora apartamentul dar si plimbarile si timpul de joaca alocat afara asta depinde mult si de timpul pe care il vei alocat catelului dar nici joaca din casa nu ai displace. Nu le place vremea ploioasa, frigul dar nici caldura mare iar in legatura cu plimbarea nu trebuie plimbati mult dar joaca sa fie la greu. De obicei, acest caine este multumit cu 3 plimbari pe zi in jurul blocului, cu conditia sa aiba posibilitatea sa alerge si sa se joace din cand in cand şi timp de 30 - 40 min. în natură. Nu au nevoie de plimbari lungi, unele scurte dar zilnice sint suficiente. Nu trebuie sa faca efort prea mare in zilele calduroase, pentru ca pot avea probleme de respitatie datorita nasului mic. Se supraîncălzesc foarte repede! Este mai mult sensibil la caldura decat la frig. Nu sunt parteneri potriviti pentru jogging, dar apreciaza o plimbare scurta intr-o temperatura a aerului moderata. Desi adora sa se joace, timpul de joaca trebuie limitat deoarece au tendinta de a se extenua peste masura si pot avea probleme cu respiratia. Atenţie că aceasta rasa nu poate inota datorita fizicului sau. Sunt cunoscuţi pentru faptul că nu se descurcă foarte bine cu înotul şi de aceea ar trebui supravegheaţi dacă sunt lângă o sursă deschisă de apă pentru a preveni un eventual înec. Sunt cunoscuţi pentru accidentele de înec atunci când sunt lăsaţi pe apă nesupravegheaţi. Lacurile, piscinele, râurile sunt considerate a fi un pericol pentru un Bulldog francez şi trebuie ţinuţi sub o supraveghere atentă când sunt în preajma acestora. Multi dintre crescatori sustin ca acest lucru este neadevarat si ca multe dintre exemplarele de bulldog francez inoata fara minime eforturi. Pe lângă exerciţiile din exteriorul locuinţei, joaca din apartament îl va mentine sanatos şi fericit. Unii catei au un nivel al energiei mai ridicat decât alţii. Bulldogului francez ii place sa faca parte din familie si puteti sa-l luati cu dumneavoastra oriunde v-ati duce. Cea mai tradiţională, şi în acelaşi timp cea mai eficientă, metodă de a exersa un câine este aceea de a îl plimba. Din ce în ce mai des se întâmplă ca noi să reducem timpul de plimbare al câinelui doar la perioada de timp necesară lui de a-şi face nevoile. Nu trebuie să vă limitaţi timpul petrecut cu el în aer liber, deoarece astfel vă puteţi întări legătura afectivă cu el şi simultan să îl învăţaţi cum să se comporte în jurul altor persoane sau animale. O altă modalitate de a consuma energia câinelui şi de a-l menţine activ şi atent este de a juca cu el aport. Printre avantajele acestei activităţi se pot număra faptul că se poate petrece şi în interior, nu doar afară şi acela că poate fi pus în aplicare şi de către stăpânii care nu se simt în mod special activi. Stăpânul poate iniţia un aport sau supraveghea căţelul fie uitându-se la televizor sau dintr-un scaun comod. A-l determina să caute şi să returneze anumite obiecte din casă poate constitui o activitate foarte mulţumitoare pentru căţelul dumneavoastră şi de asemenea foarte utilă din punctul de vedere al exersării atenţiei, concentrării lui. Dar în acelaşi timp trebuie să fiţi atenţi să nu se rănească sau să nu fie obiecte ascuţite, periculoase la vedere sau în locuri uşor accesibile. Deoarece curiozitatea şi iniţiativa căţeluşului îl va putea pune în situaţii riscante şi periculoase. La plimbare trebuie condus, nu invatat sa te duca pe unde vrea el / ea. Nu mergeti cu cainele in spatii marcate cu “Accesul cainilor interzis” - magazine, cabinete medicale, parcuri, etc. Atenţie să nu-l lăsaţi nesupravegheat permanent daca-l lăsaţi legat în faţa unui magazin: s-ar putea să vi-l fure cineva! La plimbare trebuie dus în lesă pentru a nu fi lovit de maşini sau a se pierde. Doar cand sunteţi în locuri sigure poate fi lăsat să zburde liber. E preferabil un hamulet pentru ca nu ii obtureaza traheea si respiratia. Lesa extensibila ii va lasa o libertate de miscare mai mare. La plimbare trebuie să înveţe să meargă pe unde-l conduceţi dumneavoastră, nu el să vă trgă peste tot sau să se oprească unde are chef. Se pot folosi comenzile “HAI” cănd ne punem în mişcare şi “STAI” când vrem să ne oprim. Când îl lăsăm să alerge liber (în spaţii mari şi sigure doar) trebuie învăţat să vină la legătură la comanda “AICI”. Poti sa-l inveti cu aceasta comanda de cate ori ii pui mancarica il strigi pe nume si ii spui “AICI”aici. Te duci in alta camera si ii strigi numele impreuna cu comanda “AICI”, iar atunci cand vine il recompensezi , mai tarziu incepi afara tot cu recompensa. Trebuie sa il faci sa asocieze zgarda si lesa cu experiente placute si sa le doreasca el, nu sa ii provoace stres. La plimbare trebuie avut grijă să nu se atingă de diferite mizerii. Pentru socializare trebuie incurajat să se joace cu alţi câini (atenţie ca ei să nu fie bolnavi) şi cu oameni, astfel nu va fi agresiv. La apartament nu se poate concepe un câine agresiv, de pază, aşa ca socializaţi-l de mic cu străinii. Lăsăţi pe cât mai mulţi oameni să pună mâna pe el. Trebuie plimbat şi prin zone aglomerate pentru a se obişnui cu maşini, gălăgie, prezenţe oamenilor şi animalelor. Socializarea cu străinii este aşadar importantă pentru un câine la apartament. Astfel, puiul este expus unor noi mirosuri, noi sunete si chiar noi tipuri de comportament, ajungand sa accepte mangaiere sau manipulare de la o persoana necunoscuta, fara sa-i provoace teama. Lipsa socializarii duce mai degraba la formarea neîncrederii si, ajuns la maturitate, acest caine poate ataca neprovocat sau, mai grav, poate trece în extreme, devenind violent sau de necontrolat atunci cand se afla în spatii cu trafic intens. Socializarea puiului implica, de asemenea, si actiuni care sunt asemanatoare cu activitatea de cuib, iar acestea pot fi: alergarea dupa minge, trasul de carpa, jocuri de-a v-ati ascunselea si chiar o lupta usoara cu puiul. La caini este o regula de familie: Cei care se joaca împreuna, raman împreuna! Joaca formeaza o legatura mult prea puternica pentru a fi ignorata. Poate fi, în schimb, o redutabila recompensa sau stimulare emotionala. Joaca cu catelul va duce la formarea si intarirea atasamentului dintre acesta si stapanul sau, deosebit de necesar pentru buna desfasurare a procesului educativ, precum si la punerea bazei pentru o serie de deprinderi ce se vor forma ulterior. Nu se va lăsa să fie posesiv cu nici un obiect. Trebuie obişnit de mic sa accepte prezenţa omului când i se administrează mâncare, inclusiv să i se ia bolul din faţă în timp ce mănâncă. Astfel evitaţi să muşte copii cânnd creşte şi din diferite motive acestia sunt prin zonă când câinele se hrăneşte. In primul rand, daca te maraie pe tine sau un membru al familiei tale, sau mai rau, da sa muste, certat cu “NU” (daca e grav cel mai eficient este sa il apuci de pielea de pe gat, si sa il scuturi usor) si il dai afara pe hol, blacon, baie, undeva unde sa se simta pedepsit timp de 15 min. Cateii au tendinta de a sări pe canapele, fotolii sau alte obiecte de mobila unde se fac rapid comozi. De asemenea nu se vor lăsa câinii în paturi, pe masa pe care se mănâncă în bucătărie şi să aibă contact direct cu obiecte de igienă personală ale membrilor familiei. Aceste obiceiuri trebuie combatue cu multa fermitate, chiar de la inceput, pentru ca mai tarziu acest lucru este imposibil si de fiecare data cand vor avea posibilitatea nu vor ezita sa ocupe aceste spatii. "Un caine disciplinat e un caine fericit într-o familie fericită."

Igiena câinelui: Bulldogul Francez este relativ usor de intretinut. Bulldogi francezi năpârlesc la schimbarea anotimpurilor (mai ales primăvara şi toamna) şi această cădere a firelor de păr poate continua de-a lungul întregului an. Părul este mai fin şi mai puţin observabil ca la alte rase. Pot fi folosite perii care sa indeparteze parul care cade. Un periaj cel puţin saptamanal trebuie efectuat pentru a elimina firele de par moarte si a stimula producerea de uleiuri naturale ale pielii evitand astfel uscarea si iritarea. Daca il cumparati de undeva unde nu a fost tinut in conditii bune nu a fost tinut curat de mic pui s-ar putea sa aiba un miros puternic deranjant si trebuie spalat in prima zi. In acest caz, mai bine ii faci baita. Apa sa nu fie atat de calda cum i-ti place tie, cam 36-38 de grade C este suficient. Dai cu dusul dinspre gat inspre coada, iar la cap dinspre spate in fata. Sub nici o forma sa nu-i dai cu apa direct pe fata, se va speria si va fi cam isteric la fiecare baie. Foloseste un sampon pentru catelusi. Evita sa-i intre samponul in ochi. Evita sa intre apa in urechi, in acest scop, poate te ajuta sa-i bagi in urechi dopuri de vata. Vezi ca daca se scutura dopurile cad, asa ca fii atent. Dupa sampon clateste bine, sa nu ramana urme de sampon pe par sau pe piele. Il invelesti intr-un prosop, il stergi bine, il freci bine. Daca e cazul schimbi prosopul de mai multe ori. Daca e pe jumate uscat, il usuci mai departe cu uscatorul de par. De la distanta de aproximativ 30 de cm, sufli pe el aerul caldut si iarasi eviti sa-l sufli direct in fata. Il ususci bine de tot si cateva ore bune, dupa baie, eviti sa-l tii in curent, langa geam deschis etc. Penetru a usca, a curata in urechi, a-i taia unghiile mai tarziu ar fi bine sa-l obisnuiesti sa stea cuminte pe o suprafata mica. Un scaun o masuta, masina de spalat. Adica ceva destul de inalt ,astfel incat sa nu fie tentat sa sara, asta mai incolo cand mai creste, si in acelasi timp destul de mic, ca sa nu aibe spatiu mare de desfasurare. Astfel va invata sa stea mai cuminte si nu vei avea un catel isteric, care alearga cu prosopul prin casa, sau se sterge in covor, sau in asternuturile de pe pat. O imbaiere lunara cu un şampon bland este suficienta pentru a avea un catel cu aspect ingrijit. Îmbăieri mai dese cu şampon pot cauza uscarea pielii. Poti sa-i iei de la pet-shop servetele umede pentru catei cu care sa-l stergi cand se murdareste de pishu, e mult mai ok decat un spalat complet. Spala cainele doar cu apa curata si fara sampoon daca vrei sa il speli mai des. După plimbare poate fi spălat doar pe lăbuţe şi botic. Şamponul de copii nu e recomandat pentru câini. Important e sa usuci bine cainele dupa ce ii faci baie, sa nu stea in curent, sa nu fie expus la factori care ii pot provoca receli. Atata vreme cat piticul nu iese afara si nu se tavaleste in kk si pp, e de ajuns numai curatarea zonelor fundic-burtica-bot. Lasa par in cantitate medie. Nu este o rasa care să năpârlească mult, dar prin periere veţi putea ţine sub control acest aspect. Un aspect important al igienei şi sănătăţii lor este acela legat de curăţarea constantă şi atentă a pielii şi urechilor lor. Cea mai bună metodă este aceea de a folosi cârpe sau feşe din bumbac uşor umezite cu care să frecaţi suprafaţa cutelor pielii de pe tot corpul. Această operaţie va ajuta la prevenirea infecţiilor bacteriene la nivelul pielii. Periati-i cu o perie de cauciuc din cand in cand si mentineti-le urechile curate, dar nu utilizati betisoare cu vata. Ei au cute care necesită de asemenea îngrijire. Ridicaţi uşor cutele şi curăţaţi suprafaţa lor cu beţigaşe din bumbac, pentru a fi siguri că nu se transformă în suprafeţe pentru înmulţirea bacteriilor. Urechile trebuie menţinute curate pentru a evita infecţiile. Verificaţi zilnic urechile uitându-vă în ele. Asiguraţi-vă că sunt rozalii, apoi ştergeţi uşor interiorul lor cu un beţigaş de bumbac uşor umezit. Dacă observaţi orice simptome precum un miros neplăcut sau scurgeri, contactaţi de urgenţă medicul veterinar pentru a-i cere sfatul. Nu împingeţi niciodată beţigaşul adânc în canalul urechii. Dupa plimbari pe afara verificati-o de capuse, purici, spini. Ochii trebuie să fie clari. Dacă este observată o scurgere, curăţaţi uşor zona ochiului. Dacă această condiţie persistă, contactaţi medicul veterinar pentru a vă asigura că nu există probleme. Tineti-le scurt ghearele si stergeti-le din cand in cand cutele de pe fata cu o solutie speciala. Unghiile acestui caine trebuie scurtate periodic şi verificate labele picioarelor de eventuale răni sau despicări. Atenţie la primele dăţi când faceţi una din manevrele de igienă. Se evită bruscările pentru a obişnui câinele treptat cu periatul, baia, etc. De asemenea si periutele de dinţi sunt speciale; arata ca un deget de manusa, avand in capat peri de cauciuc/plastic. O metoda mai simpla de curatare a dintilor este adaugarea in apa de baut a unor solutii de clorhexidina. De asemenea, batoanele gen Rask si oasele (de piele sau cele crude date sau nu cu sare) ajuta la curatarea dintilor. Astfel se elimina mirosul neplacut al gurii cainelui si problemele stomatologice.

Tulburări şi boli: Cautati-va din timp un medic veterinar care sa se priceapa la rasa dumneavoastra, sa fie disponibil si pentru urgente (luati-i numarul de telefon) si sa fie convenabil ca distanta si renumeratie. Cateii rasa Bulldog Francez se ingraşă usor ceea ce duce la probleme ale spatelui si inimii, asa ca sint necesare exercitii adecvate si dieta. Mai rar se intalneste si boala de disc intervertebral. Pot să saliveze uneori. Pot prezenta rareori dermatita ale pliurilor faciale, hemofilie, cataracta, boala Von Willebrand, alergii, luxatie patelara. Alte probleme care pot apărea la această rasă pot include: cerul gurii moale şi alungit; nări stenice; hemivertebre şi degenerare prematură de disc; luxaţii patelare; piometra; dificultate la naştere; alergii. La unii Bulldogi francezi, se poate efectua o operaţie pentru a se lărgi nările pentru a se asigura o respiraţie mai bună. Aceasta poate ajuta la răcorirea mai bună a bulldogului în vremuri călduroase. Respiraţia lor este mult mai îmbunătăţită şi au mai puţine probleme cu şuierarea şi sforăitul. Unii câini Bulldog francezi sunt predispuşi la o uscare a pielii care rezultă în mici pete unde părul cade complet. Un medic veterinar poate prescrie medicamentaţie pentru a preveni sau ajuta în cazul uscării pielii. Daca prezinta obezitate frecvent vor dezvolta probleme de respiratie deoarece abdomenul se umfla si preseaza asupra plamanilor. Cateodata catelele trebuie sa nasca prin cezariana datorita capului mare al puilor. Face parte din acele rase de caini "care sforaie" din cauza septului nazal special. Pot să aibă o respiraţie şuierătoare, să sforăie sau să aibă probleme cu eliminarea gazelor. Pot fornai, sfarai si elimina gaze intens. Catelele pot intra in calduri incepand cu varsta de 6-10 luni, mai sigur dupa un an, apoi de doua ori pe an. Masculii trebuie să fie castraţi dacă nu sunt aleşi pentru reproducere; această operaţie ajutând la obişnuirea lor cu traiul în casă. Prin sterilizarea căţelelor se elimină riscul de cancer mamar ca şi aspectul inestetic de burtă lăsată înainte şi după fătări. De asemenea prin sterilizarea căţelelor se evită sarcinile nedorite şi asaltarea căţelei în călduri scoasă la plimbare de masculi. Atentie la obiectele pe care le-ar putea inghiti prin casa dar si pe afara. Atenţie sa nu scapaţi câinele din braţe si să nu-l lăsaţi să sară de la înălţime pentru ca fiind un câine greoi poate să se aleaga cu fracturi sau cu leziuni ale organelor interne. Schimba complet dentitia pana pe la 6 luni. In perioada schimbarii dentitiei va avea placerea sa roada mai mult. Vaccinarea cainelui dvs. este o preocedura simpla care poate fi facuta de catre medicul veterinar. In momentul administrarii vaccinului, corpul animalului incepe sa produca substante numite anticorpi. Acesti anticorpi sunt produsi de celule (numite limfocite), care isi au originea in maduva osoasa si se multiplica in splina, tymus si limfonoduli. Nu exista o regula generala in ceea ce priveste vaccinarea, dar cateva reguli de baza se pot aplica la majoritatea cateilor. Se pot face cel putin doua vaccinuri polivalente impotriva bolilor Parvoviroza, Maladia Carre, hepatita infectioasa, parainfluenta, leptospiroza si rabia (turbarea). In majoritatea tarilor, vaccinarea antirabica este obligatorie anual. In ultima perioada datorita incidentei tot mai mari a giardiozei la animalele de companie, si mai ales din prisma faptului ca aceasta boala se transmite si la om, in special la copii, vaccinarea impotriva acestei boli este din ce in ce mai mult recomandata. Vaccinarea puilor de caine incepe de regula la varsta de 4-5 saptamani fiind insotita de o prealabila deparazitare interna. Schema de vaccinare se continua apoi la un interval de doua saptamani intre administrari (timp care este necesar pentru producerea anticorpilor specifici). Perioada de vaccinare se va termina cand catelul v-a avea aproximativ 3-4 luni, si numai dupa incheierea schemei de vaccinare este recomandat sa scoatem animalul la plimbare, si sa vina in contact cu alti catei, deoarece inainte de aceasta riscul contactarii bolilor infectioase este destul de crescut. Se va continua cu un singur vaccin anual, care va trebui precedat de deparazitare interna. Deparazitarea interna (contra viermilor intestinali) si externa (contra puricilor, capuselor, paduchilor) trebuie facute regulat, dupa programul medicului veterinar. Vaccinarea cainilor este o procedura foarte simpla, care asigura o viata mult mai sanatoasa pentru cainele dvs. si este bine sa fie facuta numai de catre medicul veterinar, care va alege schema de vaccinare şi deparazitare care se potriveste cel mai bine cainelui dvs. Vaccinările, deparazitările şi alte tratamente se înscriu obligatoriu în “Carnetul de sănătate” al câinelui. Veterinarul se va ocupa de vaccinurile periodice (ce se vor consemna in carnetul de sănătate), de deparazitările interne şi externe, de vidarea glandelor, de eventuala sterilizare, de curăţatul canalurilor auditive şi alte operaţiuni de specialitate. Cainele apatic, trist, ce nu mananca si nu bea, bea apa in exces, are nasul uscat, are diaree, ii cade parul, tuseste, este agitat, nu doarme, nu-si face activitatile cotidiene cu care era invatat, slabeste trebuie vazut de veterinar rapid pentru ca la caini evolutia bolilor e mai rapida ca la om. O bună şi constantă legătură cu medicul veterinar este mult indicată.